Ah, aproape am uitat cat de cacat e sa scriu aici, ca intr-un proces verbal. Oricum, prin blog am intalnit chestii si nechestii, e misto da' nu prea. Ma rog, hai sa o luam pe drepte. N-am subiect concret despre ce sa va satisfac voua lenea si perioada in care stati ca niste sobolani in casele voastre ascunzandu-va de caldura si cititi cacaturile mele interesante . Subiecte am destule, nu e problema, e vorba ca EU , nu am chef sa fac acest lucru. Aici eu practic fac un dialog cu un eu dubios. De aici a venit si numele blogului.
Blogul poate am zis, poate n-am zis, bag piciorul, clar e ca aveam ideea sa o fac, a aparut ca o greseala. Ma rog, nu o greseala. Am auzit ca muuuulta lume nu e in stare sa-si faca un blog, cat de greu poate fi?. Am incercat, am reusit(nu cu prea multa greutate). Apoi m-a batut constiinta, ca macar de un lucru sa ma tin. Fac un efort major pt acest cacat , o fac pt mine desigur, dar simt nevoia sa imi impartasiti si gandurile astea de cacat.
Gata pledoaria, la revedere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu