M-am gandit... de ceva vreme, adica ceva ani... cum ar fi sa mori? Dar nu neeaparat ideea de a fi mort... zic asa pe ultima suta de metri... Ce se intampla cu tine? Perioada de tranzitie intre viata si moarte mai exact. M-am gandit la tot felul de posibilitati.
Una dintre ele cele mai plauzibile si paradoxal cea mai placuta... ar fi intr-un accident de masina... Doamne fereste. Bineinteles... vorbesc ipotetic si si-asa arat a nebun, neluand in considerare ca aleator am descoperit ca treaba asta e catalogata ca un fel de boala psihologica. Revenind la discutie... nu vorbesc de accident... vorbesc de atunci cand m-as trezi vag ... simtind o amorteala si intins pe iarba pe un camp cel mai probabil din cauza ca am fost proiectat prin parbriz... Defapt poate sa fie orice... pot sa fiu impuscat intr-un razboi de gherila printr-o padure obscura...ideea se refera, cum am zis, la atunci cand te trezesti si ai sentimentul ca visezi, ca depasesti corpul. Cand te uiti la cer... si acsulti... Meditezi...
Nebunie pura sau gandire complexa... mie treaba asta mi se pare senzationala... sa poti sa asculti si sa fii constient ce e cu tine. Cu oameni ar fi si mai interesant. Sa fii un alt nume in registru si sa ti se dea un verdict scurt... dar tie sa nu-ti pese... pentru ca deja creierul e in alta parte.... mi-as dori atunci... sa vad toate greselile...toate porcariile... toate lucrurile rele care le-am facut in viata... As vrea sa le vad si pe cele bune.... alea asa de bune care puteau fi imbunatatite dar n-am vrut... pentru ca am fost ocupat sa ma tin de cele rele.
Ti s-ar oferi un alt sumar al vietii nu stiu... Cum am zis... e un exercitiu psihologic... in sinea mea... desi e posibil sa arat niste semne puternice de nebunie expunand asa ceva, dar sa fim seriosi... daca esti nebun... n-ai vrea sa te ascunzi...? Sa pari normal?
As fi mandru... poate un pic atins de amaraciune ca n-as fi facut tot ce mi-am propus...dar in alea 30-40 de minute cand te izbeste hemoragia interna.... iti mai permiti regrete? Ala consider eu ca ar fi cel mai important moment din viata unui om... chiar animal... Sa poti sa iti aduni ultimile forte ale constiintei si sa pui in balanta tot raul si binele care l-ai facut... sau macar care ti l-ai propus sa-l faci.
E bizar ca desi mi s-ar parea curioasa aceasta traire... cumva mi-e frica de ea.... Mi-e frica sa nu se intample prea devreme... sau sa fie prea seaca... Acum la fel e vorba de intamplare. Nu se pune daca ti-a venit boala pe viata si ai decis sa sari de la etaj si sa vezi daca mai traiesti... nope, nu ar face din plan.
E vorba ca aleator ... la un moment din viata ta... ti se intampla asta... autobuzul vietii face ultima statie. Lasand deoparte explicatiile realiste ca defapt sunt niste chimicale care pacalesc creierul sa simta chestii de bine ca esti pe dauna de 70%.... ar fi ceva... ceva ce daca s-ar putea sa se discute.
Una dintre ele cele mai plauzibile si paradoxal cea mai placuta... ar fi intr-un accident de masina... Doamne fereste. Bineinteles... vorbesc ipotetic si si-asa arat a nebun, neluand in considerare ca aleator am descoperit ca treaba asta e catalogata ca un fel de boala psihologica. Revenind la discutie... nu vorbesc de accident... vorbesc de atunci cand m-as trezi vag ... simtind o amorteala si intins pe iarba pe un camp cel mai probabil din cauza ca am fost proiectat prin parbriz... Defapt poate sa fie orice... pot sa fiu impuscat intr-un razboi de gherila printr-o padure obscura...ideea se refera, cum am zis, la atunci cand te trezesti si ai sentimentul ca visezi, ca depasesti corpul. Cand te uiti la cer... si acsulti... Meditezi...
Nebunie pura sau gandire complexa... mie treaba asta mi se pare senzationala... sa poti sa asculti si sa fii constient ce e cu tine. Cu oameni ar fi si mai interesant. Sa fii un alt nume in registru si sa ti se dea un verdict scurt... dar tie sa nu-ti pese... pentru ca deja creierul e in alta parte.... mi-as dori atunci... sa vad toate greselile...toate porcariile... toate lucrurile rele care le-am facut in viata... As vrea sa le vad si pe cele bune.... alea asa de bune care puteau fi imbunatatite dar n-am vrut... pentru ca am fost ocupat sa ma tin de cele rele.
Ti s-ar oferi un alt sumar al vietii nu stiu... Cum am zis... e un exercitiu psihologic... in sinea mea... desi e posibil sa arat niste semne puternice de nebunie expunand asa ceva, dar sa fim seriosi... daca esti nebun... n-ai vrea sa te ascunzi...? Sa pari normal?
As fi mandru... poate un pic atins de amaraciune ca n-as fi facut tot ce mi-am propus...dar in alea 30-40 de minute cand te izbeste hemoragia interna.... iti mai permiti regrete? Ala consider eu ca ar fi cel mai important moment din viata unui om... chiar animal... Sa poti sa iti aduni ultimile forte ale constiintei si sa pui in balanta tot raul si binele care l-ai facut... sau macar care ti l-ai propus sa-l faci.
E bizar ca desi mi s-ar parea curioasa aceasta traire... cumva mi-e frica de ea.... Mi-e frica sa nu se intample prea devreme... sau sa fie prea seaca... Acum la fel e vorba de intamplare. Nu se pune daca ti-a venit boala pe viata si ai decis sa sari de la etaj si sa vezi daca mai traiesti... nope, nu ar face din plan.
E vorba ca aleator ... la un moment din viata ta... ti se intampla asta... autobuzul vietii face ultima statie. Lasand deoparte explicatiile realiste ca defapt sunt niste chimicale care pacalesc creierul sa simta chestii de bine ca esti pe dauna de 70%.... ar fi ceva... ceva ce daca s-ar putea sa se discute.
