Ultima vreme a fost o perioada obscura si incerta. N-am facut nimic semnificativ, am larvat intr-o stare latenta. Gandire... ce e gandirea? Deja cer prea mult, cer prea mult de la mine. Cre'ca daca gandesc 2% din viata as fi peste senzational, as atinge transcendenta. Dar de obicei nu gandesc. Da , recunosc asta, recunosc ca poate in unele situatii am fost prost, irascibil, nenorocit, spune-i cum vrei. Bine, eu cam tot ce scriu de vreo 10 posturi incoace... scriu sa citeasca ea, mi-as dori. As baga un 60-40 pentru a citi. Dar nu a facut-o si probabil nu o va face, dar e bine, e sursa mea de inspiratie oarecum. Ma folosesc de ea, o idealizez, ii creez un cadru perfect. Nu si-a dorit asta, n-am inteles-o niciodata de ce.
Poate ca asta ne-a facut asa .... diferiti... A vrut sa se considere un stereotip, un conventional. Teoretic cam asta e , a fost cre'ca mai realista ca mine la momentul ala, bine eu tind mereu spre mai bine si-mi place la nebunie sa cred in perfectiune. Cre'ca daca e sa fiu eu 1 la 1000, deja e mult, merg mai mult inspre 500 cam asa, prea putin zic eu , prea putin. Si totusi, acum plange, sufleteste, e dezamagita, trista, e ca o floare de toamna. Usor usor se ofileste zbatandu-se sa-si pastreze frumusetea. Vorbesc doar socio-psihologic. Bine, eu nici nu prea am inteles ce s-a vrut atunci, nici nu stiu ce-a fost concret. Am mai auzit de friendzone, un fel de punct crepuscular in care pur si simplu primesti sah-matul. N-a fost genul, nu in cazul meu cel putin. Ea stie cel mai bine ca n-a fost asa.
N-am de unde sa stiu ce simte ea acum, ceva imi spune ca si-a dat seama prea tarziu.... Cat despre mine... Eu am ramas acelasi pana cand vine vorba de chemarea lui Iisus si chestii. De atunci se schimba situatia. Lumea nu mai crede in Dumnezeu am constatat. Biserica tre' sa vina cu ceva nou, deja lumea s-a cam saturat sa tot auda 2000 de ani acelasi chestii, mai ales ca una se zice alta se face. Biserica tre' sa se redefineasca, ca ulterior Dumnezeu sa mai aiba o sansa printre oameni. Cre'ca religia ma mai salveaza in diferenta cu altii si imi confera un loc 1000 de care sa ma bucur... la 10.000 deja tre' sa fiu fan Iisus si un tatuaj pe bratul drept cu Fecioara Maria si Pruncul.
E tarziu si ploua , am vrut sa vina viforita asta si vremea asta de cacat. Nu stiu de ce, asa am simtit.
Poate ca asta ne-a facut asa .... diferiti... A vrut sa se considere un stereotip, un conventional. Teoretic cam asta e , a fost cre'ca mai realista ca mine la momentul ala, bine eu tind mereu spre mai bine si-mi place la nebunie sa cred in perfectiune. Cre'ca daca e sa fiu eu 1 la 1000, deja e mult, merg mai mult inspre 500 cam asa, prea putin zic eu , prea putin. Si totusi, acum plange, sufleteste, e dezamagita, trista, e ca o floare de toamna. Usor usor se ofileste zbatandu-se sa-si pastreze frumusetea. Vorbesc doar socio-psihologic. Bine, eu nici nu prea am inteles ce s-a vrut atunci, nici nu stiu ce-a fost concret. Am mai auzit de friendzone, un fel de punct crepuscular in care pur si simplu primesti sah-matul. N-a fost genul, nu in cazul meu cel putin. Ea stie cel mai bine ca n-a fost asa.
N-am de unde sa stiu ce simte ea acum, ceva imi spune ca si-a dat seama prea tarziu.... Cat despre mine... Eu am ramas acelasi pana cand vine vorba de chemarea lui Iisus si chestii. De atunci se schimba situatia. Lumea nu mai crede in Dumnezeu am constatat. Biserica tre' sa vina cu ceva nou, deja lumea s-a cam saturat sa tot auda 2000 de ani acelasi chestii, mai ales ca una se zice alta se face. Biserica tre' sa se redefineasca, ca ulterior Dumnezeu sa mai aiba o sansa printre oameni. Cre'ca religia ma mai salveaza in diferenta cu altii si imi confera un loc 1000 de care sa ma bucur... la 10.000 deja tre' sa fiu fan Iisus si un tatuaj pe bratul drept cu Fecioara Maria si Pruncul.
E tarziu si ploua , am vrut sa vina viforita asta si vremea asta de cacat. Nu stiu de ce, asa am simtit.
