N-am mai ajuns de ceva timp aici, poate am ajuns intr-un stadiu atat de avansat de de-creativizare ca sa zic asa, nu as putea sa gasesc un termen concret, sau ma rog, vocabularul meu restrans ma impiedica sa fac lcurul asta. Mi se pare destul de sec si rigid, sa stai in fata calculatorului si sa scrii. Sau ma rog, sa stai asa in general. Culmea, asta fac, asta oarecum mi-a dat falsa impresie ca imi si place intr-un oarecare masura, daca nu chiar complet. Doar ca exista mereu, o lupta interioara cu tine pentru ceva. Nu conteaza pentru ce, domeniile sunt vaste, fie pe plan social, sa ai nspe mii de like-uri, pe plan fizic, sa arati ca un semi-zeu, fie pe plan spiritual, sa gasesti esenta, la fel, oricare ar fi aceasta.
Ma gandesc uneori raportat la globul asta, unde sunt 7 miliarde de oameni, ce fac oare restul in timp ce eu stau in cativa metri patrati, holbandu-ma la un monitor de 15.8 inch constrans intr-o lume... cam la fel de vasta. Lumea asta virtuala, internet, jocuri, tate, facebook, tot felul. E ok la inceput, e interesant, gasesti tot felul de cacaturi, dar dupa o vreme, vezi ca e doar o bucla. Si zambesti si a 2a oara, si a 3a, si a4a, pe la a5a deja te prinzi ca ceva e la fel, iar probabil pe la 10a iti bagi pula si zici ca ai fost pacalit. Bine, pacalit esti oricum, in diferite contexte si circumstante, chiar daca tu poate te gandesti ca pula mea, nu te baga nimeni in seama sau ca pula mea nu prezinti un real interes. Chiar si eu, desi duceam o lupta crancena cu limba romana si cu literatura si curentele literare si aveam , oarecum niste viziuni si perspective care nu erau chiar asa de deplasate desi se interfatau intr-un mod mai brutal sau neconventional ca sa zic asa, ma simteam pacalit de propriul instinct, ca nu puteam sa bat materia aia cum am reusit la altele fara un real efort. Doar ca , pe langa aceste aspecte minore, sau poate nu de o intensitate majora, se mai intampla si cacaturi cu care te intalnesti prima oara si nu esti pregatit pentru ele si poate ca si dupa faptul consumat, nu esti pregatit. Si nu , nu ma refer sa fii pregatit pentru un nou eveniment care s-ar putea clasa intr-o categorie asemanatoare. Zic ca , post-factum, n-ai putea sa gestionezi situatia intr-un mod mai bun sau intr-o cale mai buna desi ai in-sight-ul experientei.
Vorbesc de faptul ca lumea ta, poate sa se sfarseasca intr-o secunda, irevocabil chiar si la un mod destul de real, nu raportat la cateva ierburi care iti incetoseaza mintea timp de cateva ore. Nu vin cu vreo predictie apocaliptica sau sa vorbesc de lume gen pamant, terra, univers, globalizare sau alt cacat de genul. Nu, vorbesc de lumea ta, interioara, stindardul tau existential , nucleul, sufletul, oricum ai lua-o. Sa devii o epava si totusi si sa dai impresia de individ perfect functional compatibil intr-o societate moderna. E trist, e ca si cum sa ajungi in situatia cu monitorul mai sus. Ramai in cativa metri patrati, conectat la ceva fals, care oarecum iti da ideea falsa de libertate. De multe ori ma gandesc, de ce unii oameni scriu? Adica orice, ma refer care e rezultatul asteptat. Eu de exemplu cand scriu, in general , o fac pentru mine . E un loc sigur unde ma pot regasi pe mine si sa nu gasesc un conflict exterior sau chiar interior la o adica, inducand o stare completa de serenitate. Altii probabil scriu sa impresioneze, altii pentru ca nu au alte ocupatii, dar ma rog, nu ma intereseaza, nu ma priveste.
Titlul este interventia divina. Ideea era sa vorbesc de anumite evenimente, palpabile, reale in care am fost implicat si a avut loc interventia divina. Si nu, nu vorbesc de noroc. Intotdeauna mi s-a parut ca norocul asta e de fapt o negare a existentei divinului. Sau karma sau ma rog, nu stiu ce alt cacat asemanator. Daca existe niste legi superioare de guvernare a universului fie ele la intamplare aplicate de tot felul de entitati. , cel mai probabil cuantificate prin efectul fluturelui, eu zic ca in aceasta categorie intra si norocul, sau karma. Este tarziu, nu planuiam aceasta oprire in acest local frumos totusi abandonat din lipsa de finantare ca sa zic asa, dar mi-am permis cateva momente de nostalgie, asemeni copilariei.
Ma gandesc uneori raportat la globul asta, unde sunt 7 miliarde de oameni, ce fac oare restul in timp ce eu stau in cativa metri patrati, holbandu-ma la un monitor de 15.8 inch constrans intr-o lume... cam la fel de vasta. Lumea asta virtuala, internet, jocuri, tate, facebook, tot felul. E ok la inceput, e interesant, gasesti tot felul de cacaturi, dar dupa o vreme, vezi ca e doar o bucla. Si zambesti si a 2a oara, si a 3a, si a4a, pe la a5a deja te prinzi ca ceva e la fel, iar probabil pe la 10a iti bagi pula si zici ca ai fost pacalit. Bine, pacalit esti oricum, in diferite contexte si circumstante, chiar daca tu poate te gandesti ca pula mea, nu te baga nimeni in seama sau ca pula mea nu prezinti un real interes. Chiar si eu, desi duceam o lupta crancena cu limba romana si cu literatura si curentele literare si aveam , oarecum niste viziuni si perspective care nu erau chiar asa de deplasate desi se interfatau intr-un mod mai brutal sau neconventional ca sa zic asa, ma simteam pacalit de propriul instinct, ca nu puteam sa bat materia aia cum am reusit la altele fara un real efort. Doar ca , pe langa aceste aspecte minore, sau poate nu de o intensitate majora, se mai intampla si cacaturi cu care te intalnesti prima oara si nu esti pregatit pentru ele si poate ca si dupa faptul consumat, nu esti pregatit. Si nu , nu ma refer sa fii pregatit pentru un nou eveniment care s-ar putea clasa intr-o categorie asemanatoare. Zic ca , post-factum, n-ai putea sa gestionezi situatia intr-un mod mai bun sau intr-o cale mai buna desi ai in-sight-ul experientei.
Vorbesc de faptul ca lumea ta, poate sa se sfarseasca intr-o secunda, irevocabil chiar si la un mod destul de real, nu raportat la cateva ierburi care iti incetoseaza mintea timp de cateva ore. Nu vin cu vreo predictie apocaliptica sau sa vorbesc de lume gen pamant, terra, univers, globalizare sau alt cacat de genul. Nu, vorbesc de lumea ta, interioara, stindardul tau existential , nucleul, sufletul, oricum ai lua-o. Sa devii o epava si totusi si sa dai impresia de individ perfect functional compatibil intr-o societate moderna. E trist, e ca si cum sa ajungi in situatia cu monitorul mai sus. Ramai in cativa metri patrati, conectat la ceva fals, care oarecum iti da ideea falsa de libertate. De multe ori ma gandesc, de ce unii oameni scriu? Adica orice, ma refer care e rezultatul asteptat. Eu de exemplu cand scriu, in general , o fac pentru mine . E un loc sigur unde ma pot regasi pe mine si sa nu gasesc un conflict exterior sau chiar interior la o adica, inducand o stare completa de serenitate. Altii probabil scriu sa impresioneze, altii pentru ca nu au alte ocupatii, dar ma rog, nu ma intereseaza, nu ma priveste.
Titlul este interventia divina. Ideea era sa vorbesc de anumite evenimente, palpabile, reale in care am fost implicat si a avut loc interventia divina. Si nu, nu vorbesc de noroc. Intotdeauna mi s-a parut ca norocul asta e de fapt o negare a existentei divinului. Sau karma sau ma rog, nu stiu ce alt cacat asemanator. Daca existe niste legi superioare de guvernare a universului fie ele la intamplare aplicate de tot felul de entitati. , cel mai probabil cuantificate prin efectul fluturelui, eu zic ca in aceasta categorie intra si norocul, sau karma. Este tarziu, nu planuiam aceasta oprire in acest local frumos totusi abandonat din lipsa de finantare ca sa zic asa, dar mi-am permis cateva momente de nostalgie, asemeni copilariei.
