Becul

N-am fost cel mai bun la literatura, desi am o capacitate de a imi imagina tot felul de lucruri, am probleme sa le transpun pe ceva palpabil, sau ma rog, gen ca un dispozitiv input/ output, lipseste output-ul. In fine, nu despre asta e vorba. Am fost oarecum placut surprins ca persoane dubioase care le vedeam ocazional pe holurile liceului au bloguri, probabil cu experiente personale combinate cu ceva imaginatie, cam ce fac eu aici, doar ca ma rog, eu le separ.

Am vazut chestiile astea pe facebook. Desi nu mi-e rusine cu blogul asta, din contra, inclin sa cred ca ar avea un succes fenomenal, in ciuda faptului ca s-ar schimba parerea radical despre mine ca lumea ar fi gen " mama cuaie nu credeam ca poti sa fii asa profund si spiritual intr-o maniera cool" nu as face o asemenea publicitate, din simplul motiv ca e un lucru sensibil pe care nu as vrea sa-l impart cu oricine, desi nu as fi deranjat daca cineva l-ar gasi . Cam ca o pereche de chiloti uitata de vreouna . Nu as arata-o oricui, dar nu m-ar deranja daca cineva ar gasi-o sub pat si ar intreba ce e. Bine, e evident ce e , ma refer la detalii colaterale gen provenienta, data de expirare, etc.

Sincer nu stiu de ce am venit aici in primul rand. Ma relaxam cu niste  "Led Zeppelin - In my time of dying" dar meh, am vazut blogul tipei, am citit despre ce e vorba oarecum si am zis, fuck it, i can do it better. Mda, sunt atat de retardat incat sa-mi creez scenarii in propria minte si sa-mi inving propria constiinta prin a face ceva mai bun decat altcineva care oricum nu va vedea sau va participa direct la ce fac eu. E ca si cum sa vezi un copac pe strada si sa stai langa el si sa zici ca poti sa fii mai copac ca el si sa stai ca un copac. Dar ma rog, asa imi pierd 15 minute din viata. Asta ca sa nu mai zic ca am un ceva de scris la chimie, eu nici macar nu stiu chimie. Si sa zic ca am si buza inferioara muscata in mod tiran de inger. Da ma, v-am mai zis-o pe aia cu ingerul, ca exista si ca inca cred in existenta ei. Pardon, lui, vorbeam de inger.

Cred in frumos, cred in transcendenta, in perfectiune, in multe idealuri pe care multa lume dintre care si eu probabil nu le voi atinge cu adevarat vreodata. E vorba de iluzie. Sa-ti simulezi ideea de perfectiune , de absolut si nu vorbesc de vodca aici , ci de idealuri in viata. In clipa de fata nu stiu ce scriu sau despre ce scriu, real vorbind nu stiu despre ce scriu aici de cam 2 ani jumate . Nu stiu ce urmaresc, poate simt nevoia sa scriu si atat, fara sa vreau ceva la schimb sau sa urmaresc ceva. Din punctul meu de vedere mi se pare cel mai sincer mod de a scrie. E ca un talent neslefuit. Ca un om care are talent muzical desi toata viata lui a cantat de singuratate in baie. Astea mi se par talentele reale, nu sa ai 6 ani de scoli pe domeniu, pentru ca aici intra in rol experienta, eu vorbesc de chintesenta harului. Si totusi... despre ce vorbeam? Nu stiu, nu pot sa-mi dau seama. Si totusi... de ce am scris? Nu stiu, nu pot sa-mi dau seama. E cazul sa ma retrag umil si sa scriu despre chimie si chestii care o sa ma ajute sa trec facultatea. Checked-out

Chipul ei angelic

Eu pe la ora asta trebuia sa fiu la cam a 4a ora de matematica pe care oricum nu o intelegeam. Ma rog, trebuie sa scriu ce am de scris aici in cam 30 de minute ca dupa ma grabesc evident, sa recuperez ce am pierdut ( sau macar sa incerc).

Si totusi... ce vroiam sa zic? Ma rog, am uitat , sunt genul de persoana care are atat de multe idei si scheme globale chiar daca spatiul meu se restrange la o camera de 5x5 incat am uitat real ce vreau sa zic. Nu e problema, mai am. In general am refuzat sa mai scriu aici pentru ca am decis ca blogul asta a fost facut cu o alta intentie, una de a face misto, panarama, circ de a face oamenii sa rada de a se simti bine sau ma rog, cel putin sa ma simt eu bine. Nu am avut nicio idee sau nicio intentie reala sa fac din treaba asta sa zica fiecare om " coa' universul e altfel" . Probabil ma schimb, probabil nu asta sunt, poate sunt un pas mai aproape spre transcendenta, fara ca eu sa-mi dau seama.

Desi fac un abuz, faptul ca eu in loc sa merg la facultate si sa scap in 4 ani si sa incep sa produc bani , stau aici si scriu tot felul de aberatii, imi permit macar sa cred ca macar aberatiile astea sunt cu o oarecare tenta de minciuna. O minciuna nu cu rea intentie ci mai mult cu ideea de vis frumos. Stii  atunci cand visezi ca ti-ai cumparat un nou telefon, sau o noua rochie, orice... si dupa te trezesti de dimineata muit de realitate. Intr-un fel treaba suge mai tare decat sa nu fi visat deloc si totusi, totul se restrange la un cerc vicios . Te consumi pe interior, pentru acel ceva. Discutam acum ceva seri cu cineva, legat de o evadare si-mi imaginam o gluma seaca. Politia poate sa aresteze un boschetar la domiciliu. Atat de inchis si totusi atat de liber, sec , duh.

Asa, si vorbeam de o evadare, cam cea in cazul boschetarului pana la un anumit nivel, interesanta e fix partea cu inchis si totusi liber. E destul de misto sa vezi un lucru raportat la altceva in loc de o scara globala, chiar si cand vine vorba de libertate. De multe ori , cand eram intrebat pe la scoala ce pula mea e libertatea, ma gandeam ca e un cacat dinasta constitutional si patriotic si cacat faptul ca poti sa cumpere bere la carrefour cand ai 15 ani.  Acum , momentan,  pot zice ca aceasta libertate, poate fi oarecum individualizata vis-a-vis de o persoana . Nu, nu ma refer la individualizarea liberatii pentru fiecare individ, ca oricum suntem unici si plm fiecare se exprima diferit si cacaturi de genul, eu vorbesc de a modela propria libertate prin prisma unei alte persoane. Oribil foarte oribil. E cum zicea Bitza intr-o melodie ca si-a readus la viata ingerul. De multe ori ma gandeam unde pula mea e ingerul si ce face. L-am gasit odata, nu complet si am crezut ca fix incompatibilitatea om-fiinta divina e ceea ce ne impedica unirea desavarsita. Ulterior mi-am dat seama ca ingerul era fake , bine mi-am dat seama de la inceput, dar revenind dupa un scenariu mentionat anterior, imi placea sa ma mint, sa ma complac in ideea de a sti ca ingerul ala chiar exista, desi pentru mine era doar o iluzie . A meritat, pana la un anumit nivel, cand s-a trezit bestia.

Bestia nu a inteles de ce m-am lasat oarecum infrant de ingerul fantoma. Si bestia a distrus intr-un mod brutal si grotesc totul dintre mine si ingerul ala, sau pseudo ingerul, cum o fi. De atunci am zis sa nu mai lucrez cu copii si ingeri pentru ca sunt perversi si te pacalesc cu inocenta lor. Si totusi, am gasit alt inger , o alta idila cu un alt inger, imbunatit care tinde la perfectiune. E ciudat, cand citesc asta ca totul are sens, dar daca incerc sa o dezvolt la o a3a perspectiva nu are niciun sens, suge treaba asta, dar nu e problema, ingerul intelege , e tot ce conteaza. Mi se zicea, de fapt chiar ingerul mi-a zis ca de ce nu scriu chestii sau nu ma fac scriitor sau faze .Pentru ca oarecum sufar de o discontinuitate psihica tip bacoviana, sau ma rog, asa imi place sa cred, incat pierd firul ideilor si incep sa arunc cuvinte pe unde apuc. Antitetic cu Bacovia, eu nu sunt considerat unul din ce mai mari scriitori, probabil nici nu vreau asta.

Iubesc ingerul .