Incep prin a spune ca cel mai greu lucru la toata schema asta cu scrisul e sa gasesti un titlu. Pe langa faptul ca nu am mai scris nimic de peste 2 ani (ceea ce e un act impresionant in sine) imi e inca foarte greu sa gasesc un titlu, dar nicio grija, ca toate pana acum, improvizam pe parcurs. Am ramas surprins ca inca mi-am amintit parola de la cont cand speram sa nu o fac si sa nu mai intru niciodata aici... sau nu.
Ugh, 2 ani, incep deja sa vad casnicii care dureaza mai putin. Totodata am o vaga impresie ca am facut mizeria asta de blog undeva prin 2012-2013 asta insemnand vreo 5-6 ani. Ma face sa ma simt obscen de batran. Ca sa fac un cadru de cum am ajuns la ideea de a scrie azi sau de a scrie in general, am mai vazut pe cineva cu un share de blog personal pe facebook (da inca folosesc facebook). Asa mi-am adus aminte ca am si eu unul si cu un pic de timp liber la dispozitie m-am apucat sa ma citesc un pic pe mine. Ce pot sa spun, imi place ce scriu desi in majoritatea lucrurilor nu pot sa zic ca ma mai regasesc in totalitate. La baza blogging ului sau ma rog toata treaba asta de a impartasi in scris stau anumite evenimente sau etape din viata unui om. Treaba cu etapele e o nuanta mai fina care o observa in special omul. Sa vorbim de evenimente. Azi cica trebuie sa fac nu stiu ce proiect la facultate. Am luat in gluma toata treaba asta cu facultatea asta uneori fara sa-mi dau seama daca sunt serios sau nu. Capcana rolului cum s-ar zice, joci atat de mult incat te identifici cu personajul jucat, cam ca Giani din Las Fierbinti. Sincer sa fiu consider faza asta cu scoala o limitare a mea. Nu in sensul ca nu as fi capabil sa inteleg sau sa invat un concept, sunt ferm convins ca orice bitang e in stare sa faca asta daca e impins suficient de la spate. Problema mea e ca nu ii vad rostul, adica il vad, dar nu il consider eficient. Pot intr-o oarecare masura sa inteleg ideea ca da, inveti, iti faci un build-up si ca urmare a eforturilor tale esti rasplatit, dar nu e cuantificat pe moment. Retrospectiv imi dau seama ca vorbesc ca un casier de la KFC sau ca unul care isi face credite sa-si ia televizor (ramas destul de surprins sa aflu ca lumea inca mai face d-astea in 2018). Si atunci imi dau seama ca desi nu e poate destul de convingator, dar suficient cat sa ma faca sa termin facultatea si sa nu mai existe conflictul interior intre casierul de la KFC si drona care face ce ii zice societatea. Iau ce imi da societatea, nu e cazul de mandrii aici.
Revenind la schema cu proiectul si de ce mi se pare atat de marcant incat sa-mi pierd 15 minute din viata sa scriu despre el si sa apas butonul portocaliu cu "Publish". Deci, eu nepreaducandu-ma la facultate ca orice tanar care se duce la munca timpuriu ca sa-si ia droguri si mancare sau doar sa traiasca independent, nu prea am timp fizic sa ajung acolo. Pentru o fara frecventa nu ar fi o problema, dar am fost balan si orgolios si am zis ca daca tot fac ceva sa fie si serios si de renume si bun, full option cum ar zice un dealer de masini. Evident nu pot ajunge asa ca mereu cand se dau proiecte cu lucru de echipa cam prind cu toti ratatii. Bine probabil asta zic si ei despre mine si ii inteleg perfect. Sa faci lucru de echipa cu ultimii ramasi sau pus automat cu unii e ca si cum ai lua masini din Germania mai vechi de 2000. In rare cazuri chiar poti sa nimeresti o masina care inca sa mearga in parametri normali, dar de cele mai multe ori evident, iei o rabla. Cam asa e si cu proiectele astea. Unii nu apar sa prezinte, altii dau teapa si nu fac nimic si dupa apar la prezentare(se intampla), tot felul de sparle de genul. Eh, faza e ca eu la proiectul asta talpa am fost pus cu niste pitipoance. Nimeni nu pare sa le suporte si desi ele par sa vina la scoala des, cumva nu se integreaza. Sunt un personaj destul de tolerant mai ales ca lucrez intr-o multinationala si asa mi se cere (vorbind despre libertate). Asa, pitipoancele par sa nu ma suporte si le simt foarte reticiente, cam ca si cum ceri o sacosa in plus lu' tanti de la Carrefour (in vremurile in care erau gratis, oricum). Nici eu nu le suport dar problema e ca avem de facut un proiect impreuna. Bineinteles, as putea sa dau teapa si sa nu ma prezint, dar am zis ca aleg viata si ca o sa termin facultatea. Iar apoi si din orgoliu, daca aleg sa dau teapa, o dau pentru ca m-as simti evident mai bine, nu as da o teapa ca sa fug de o responsabilitate. Si de aici reticienta mea cu tot proiectul asta care incerc sa-l linistesc de 2 saptamani. Si uite mintea unui om prost. in loc sa fi scris tot cacatul asta, ziceam un "buna diana, cum o dam cu proiectul ala" si vedeam eu mai departe. Chiar ca am mentalitate de casier. E bun si un self-check d-asta cateodata, decat un self-checkout oricum, asta ca o semi paranteza la cate glume subtile am cu case de marcat si aria asta de retail. Aia e si daca nu merge bine, le zic sa dam o tura prin fashion house sa ne luam tricouri cu levi's la reducere ca tot asta e noua moda.
Ugh, 2 ani, incep deja sa vad casnicii care dureaza mai putin. Totodata am o vaga impresie ca am facut mizeria asta de blog undeva prin 2012-2013 asta insemnand vreo 5-6 ani. Ma face sa ma simt obscen de batran. Ca sa fac un cadru de cum am ajuns la ideea de a scrie azi sau de a scrie in general, am mai vazut pe cineva cu un share de blog personal pe facebook (da inca folosesc facebook). Asa mi-am adus aminte ca am si eu unul si cu un pic de timp liber la dispozitie m-am apucat sa ma citesc un pic pe mine. Ce pot sa spun, imi place ce scriu desi in majoritatea lucrurilor nu pot sa zic ca ma mai regasesc in totalitate. La baza blogging ului sau ma rog toata treaba asta de a impartasi in scris stau anumite evenimente sau etape din viata unui om. Treaba cu etapele e o nuanta mai fina care o observa in special omul. Sa vorbim de evenimente. Azi cica trebuie sa fac nu stiu ce proiect la facultate. Am luat in gluma toata treaba asta cu facultatea asta uneori fara sa-mi dau seama daca sunt serios sau nu. Capcana rolului cum s-ar zice, joci atat de mult incat te identifici cu personajul jucat, cam ca Giani din Las Fierbinti. Sincer sa fiu consider faza asta cu scoala o limitare a mea. Nu in sensul ca nu as fi capabil sa inteleg sau sa invat un concept, sunt ferm convins ca orice bitang e in stare sa faca asta daca e impins suficient de la spate. Problema mea e ca nu ii vad rostul, adica il vad, dar nu il consider eficient. Pot intr-o oarecare masura sa inteleg ideea ca da, inveti, iti faci un build-up si ca urmare a eforturilor tale esti rasplatit, dar nu e cuantificat pe moment. Retrospectiv imi dau seama ca vorbesc ca un casier de la KFC sau ca unul care isi face credite sa-si ia televizor (ramas destul de surprins sa aflu ca lumea inca mai face d-astea in 2018). Si atunci imi dau seama ca desi nu e poate destul de convingator, dar suficient cat sa ma faca sa termin facultatea si sa nu mai existe conflictul interior intre casierul de la KFC si drona care face ce ii zice societatea. Iau ce imi da societatea, nu e cazul de mandrii aici.
Revenind la schema cu proiectul si de ce mi se pare atat de marcant incat sa-mi pierd 15 minute din viata sa scriu despre el si sa apas butonul portocaliu cu "Publish". Deci, eu nepreaducandu-ma la facultate ca orice tanar care se duce la munca timpuriu ca sa-si ia droguri si mancare sau doar sa traiasca independent, nu prea am timp fizic sa ajung acolo. Pentru o fara frecventa nu ar fi o problema, dar am fost balan si orgolios si am zis ca daca tot fac ceva sa fie si serios si de renume si bun, full option cum ar zice un dealer de masini. Evident nu pot ajunge asa ca mereu cand se dau proiecte cu lucru de echipa cam prind cu toti ratatii. Bine probabil asta zic si ei despre mine si ii inteleg perfect. Sa faci lucru de echipa cu ultimii ramasi sau pus automat cu unii e ca si cum ai lua masini din Germania mai vechi de 2000. In rare cazuri chiar poti sa nimeresti o masina care inca sa mearga in parametri normali, dar de cele mai multe ori evident, iei o rabla. Cam asa e si cu proiectele astea. Unii nu apar sa prezinte, altii dau teapa si nu fac nimic si dupa apar la prezentare(se intampla), tot felul de sparle de genul. Eh, faza e ca eu la proiectul asta talpa am fost pus cu niste pitipoance. Nimeni nu pare sa le suporte si desi ele par sa vina la scoala des, cumva nu se integreaza. Sunt un personaj destul de tolerant mai ales ca lucrez intr-o multinationala si asa mi se cere (vorbind despre libertate). Asa, pitipoancele par sa nu ma suporte si le simt foarte reticiente, cam ca si cum ceri o sacosa in plus lu' tanti de la Carrefour (in vremurile in care erau gratis, oricum). Nici eu nu le suport dar problema e ca avem de facut un proiect impreuna. Bineinteles, as putea sa dau teapa si sa nu ma prezint, dar am zis ca aleg viata si ca o sa termin facultatea. Iar apoi si din orgoliu, daca aleg sa dau teapa, o dau pentru ca m-as simti evident mai bine, nu as da o teapa ca sa fug de o responsabilitate. Si de aici reticienta mea cu tot proiectul asta care incerc sa-l linistesc de 2 saptamani. Si uite mintea unui om prost. in loc sa fi scris tot cacatul asta, ziceam un "buna diana, cum o dam cu proiectul ala" si vedeam eu mai departe. Chiar ca am mentalitate de casier. E bun si un self-check d-asta cateodata, decat un self-checkout oricum, asta ca o semi paranteza la cate glume subtile am cu case de marcat si aria asta de retail. Aia e si daca nu merge bine, le zic sa dam o tura prin fashion house sa ne luam tricouri cu levi's la reducere ca tot asta e noua moda.
