Dragoni si ursi radioactivi partea a 3a.

Scriu din nou , legat iar de starea mea. Ca sa o zic mai bine la moment... sunt cam doua stari definitorii. E starea in care ma simt ca un boxeour care pierde usor usor o batalie importanta. Nu , nu va zic ce batalie e, va fut in gura. Si un simpatic care viseaza chestii, un drogat.

Cu alte cuvinte e ca un fel de inertie bizara a ceea ce eram. Ma rog, cumva nu ma voi schimba niciodata. Visez chestii, vad chestii ,imi imaginez chestii. Am miraje, o teama amestecata cu ura si agresivitate. Cazul cel mai grav in psihologia primara a unui animal.

Si totusi... am sa zic totusi ceva , legat de mecanismul creierului care aparent prin perversitate incearca sa te protejeze.

Mda... e tipa asta si cumva am tras concluzia ca-s mort dupa ea, eram de mai demult dar am decis eu ca merita incercat cumva... printr-o greseala. Adica abordarea a fost gresita, stilul a fost gresit, cam totul gresit, dar am inceput sa cred in posibilitatea ca chiar o sa se intample ceva, ca si ea o sa simta acelasi cacat si nu o sa mai conteze cum ii zic, cacat. Am ratat cursul in care se intampla ideea ca poate cumva nu vrea, sau nu crede in aceeasi idee cat crezi tu si cumva incepi sa incerci , nu neeaparat sa o convingi sa fiti impreuna de-a dreptul ci pur si simplu sa o faci sa creada in idee ca dupa ce va crede va fi ... exact acelasi lucru. In fine, problema e ca nu mi-a zis "NU" in fata si cumva prin abordarea ei sictirita aparent imi creeaza anumite... mda, imi scapa cuvantul... le vom numi erori.  Deci cum am zis, nu mi-a zis " nu " dar nici semne de "da" asa ca ma bat intre conceptul ca ori e politicoasa si nu vrea sa imi zica in fata ca nu cumva sa ma raneasca & shit si ca sunt eu obsedat ca am impresia de a crede ca poate fi ceva intre noi, ori ma pune la un test de ignoranta si sictireala in ideea ca daca vede ca persist, ceea ce zic e adevarat si sunt demn? asta e cuvantul care-l caut oare? de dragostea ei. Ma simt ca un Eminescu si ce tarfa eram in a 8a cand ziceam ca e de cacat. Incep sa pierd firul logic si sincer nu vad niciun sens pentru care v-as povesti toata treaba asta, ma rog, simt nevoia sa o fac, cred inca in libera exprimare, oarecum.

Asa in fine, cum am ajuns sa ii zic totusi, adica cam de unde a venit treaba. Cum am zis, eram mai demult, concepeam in coconul meu complex o idee eleganta de face lucrurile, dar aparent fata e blocata in trecut si nu poate sa-l uite pe altul , dar nu e genul ala de vaduva sau ceva, e ca si cum cumva desi ala si-a batut pula de ea si l-a durut in cur si ea a zis nu si nu si nu... si totusi inca crede in el. Treaba asta ma omoara pe interior , si nu de vreo invidie sau ceva, ca ala la ce imi zicea ea... sigur e prost si ma rog, nu vede ce vad eu in ea si nu pot decat... intr-un oarecare fel sa zambesc anost, dar ma dispera ideea ca ea inca crede in ceea ce a fost. Ca-s eu inapt si nu pot sa ii arat viitorul asta e altceva, dar ma rog. Delirez din nou, asa, deci am avut un vis. Asta a fost in prima noapte de halucinatii si trestii.

Am visat ca eram eu , asa cum sunt si acum si fata asta plangea dupa ala. Eram genul de prietenul ei cel mai bun, mda. Si omul mi l-am imaginat eu printr-o proiectie pur imaginara a cam ce tip ar putea fi... un tip slabanog, totusi mai inalt ca mine si cu un ranjet orgolios si mandru. Cumva ea credea ca el a murit si nu putea trece mai departe peste eveniment si meh. El era boxeour profesionist si-a luat un K.O si acolo a ramas. Daaaaaar, intr-o seara am dat eu peste tipul asta. Si am vrut sa-l bat bineinteles. Si m-am dus la el. S-a ridicat , eram cam cu un cap mai mare ca mine, am trimis un croseu de stanga, bine plasat, totusi cu incetinitorul . Atunci am simtit ca o sa mi-o iau. L-am sters pe fata cu pumnul, l-am ratat. Imi simteam mana cam cu 30 de kg mai grea. D-abia o miscam. Si mi-a dat el un upper-cut cu viteza fulgerului de m-a ridicat la juma' de metru deasupra pamantului. Ma rog... Ideea visului , sau cum l-am interpretat eu initial . Creierul gandindu-se la o explicatie pur-logica de ce ar mai vrea aia sa fie cu el si asa mai departe si auto-complexandu-ma pe ideea ca nu pot sa o conving sa o scot din trecut , creierul a gasit cea mai plauzibila solutie si mi-a proiectat-o ca la cinema. A 2a treaba a fost legata de faptul ca a fost mai degraba un semn. Ca voi suferi esecul asa cum am suferit dupa cazatura aia de aveam fata plina de tarana si noroi si incercam sa ma ridic si totusi nu puteam, pentru ca ma simteam foarte greu.

Cam da, asta e principalul motiv al starii mele de voma si depresie. Restu-s legate cam tot pe aceiasi tema, deja ar fi prea monoton sa le scriu .

Vine weekend-ul, chiar nu ma bucur de el, sincer.

Dragoni si ursi radioactivi Partea a 2a

Nu am scris partea a2a  pentru a creea un episod pe tema asta, doar ca imi era prea lene si mi se parea prea monoton sa... editez si sa scriu cu caps-lock UPDATE, la postul anterior. Am venit aici ...  tot cu acelasi sictir de viata si plictiseala. Viata e o voma la moment acum pentru mine. Nu , nu fac o aluzie fina legata de faptul ca fiind voma trebuie scuipata rezultand la ceva ganduri sinucigase, nu. Sunt mai masochist de fel. Imi place sa vad cat de mult pot incasa de la viata... ducandu-mi limitele de dezamagire si scarba sociala la extrem, de parca eram vreodata altfel. Mereu am fost nemultumit... nefericit, talent prea mare la ceva n-am , m-am saturat sa tot astept mpula mea, acel rahat care vine si trebuie sa ma salveze intr-un fel sau altul. Si nu, nu am stat si am asteptat mereu, am luptat uneori si nu, nu ma luati cu pisatul ca trebuie sa lupti mereu... pentru ca e fals, stim cu toti. Fiind o fire vesela si programatoare de scandal si mistouri , intotdeauna mi s-a parut hazliu sau misto , tristetea, melancolia, linistea.

Am zis ca o sa fac poze. Din vaste si varii motive nu am facut asta caci imi bag pula in telefon, literar vorbind. Cum am zis, trec din nou printr-o o perioada de a descoperi eul din mine si remarc cu un oarecare amar... ca lucrurile nu merg cum vreau eu. Adica cam pula mea... traiesc in minciuna, deasemenea , literar. Adica, da vad soarele(acum verde), dar ma rog, cam tot universul psihologic si superior al unui individ .... la mine e, la pamant... hai sa nu dramatizam... e sub pamant. Traiesc dezamagire dupa dezamagire... am inceput sa devin irascibil si deja intru intr-o depresie. Nu am chef de nimeni si de nimic, ascund in spatele zambetului fals care e defapt o proiectie a ceea ce cica eram... dezamagire... multa dezamagire. Chiar am avut un gand dubios de a trece pe la farmacie sa-mi iau ... anti-depresive? In fine, ar fi insemnat trisat si ar denota o persoana slaba. Ma rog , asta si sunt dar nu stiu, nu trebuie sa ajung cu mana tremurand sa iau pastile cu bere.

O duc foarte bine defapt. Tocmai mi s-a oferit un cadou. Probabil o sa va intrebati ce e. Nu o sa va tin in suspans. Mda, 2 cutii goale de pizza care trebuie duse la gunoi . Am mintit, nu o duc bine deloc. Mi-a plecat cheful de viata... probabil e de la depresie... n-am avut niciodata o asa ceva, in schimb pentru toate exista un inceput si ramane de vazut. Sunt plictisit, trist, nervos ,suparat, irascibil, dezamagit, agresiv.

Cam atat. Defapt nu, mai e. Dar voi zice cu alta ocazie.

Dragoni si ursi radioactivi.

Trec printr-o perioada... relativ grea. Presimt un colaps psihic si dupa fizic. Nu am mai dormit bine de vreo 5 zile, deja nu mai pot sa ma culc seara. Visez tot felul de cacaturi care imi creeaza o lume virtuala si asa mai departe. Am halucinatii... vad soarele albastru... printre care dragoni zambitori si ursi radioactivi. Cum constat eu ca ursii sunt radioactvi.... pai simplu, ii vad cum se imfrupta de zor dintr-un stup de miere care sclipeste mai fosforescent decat o curva de la Baneasa.

Si totusi... aud foarte bine. Deja imi simt o aura depresiva care ma inconjoara usor usor... Mda, ma duc sa scriu pe faianta in baie, daca o sa fiu in stare... o sa fac poze.