Cred ca e primul post pe anul asta, ceea ce inseamna ca am lasat in urma aceasta initiativa de blogging . Bine probabil cand l-am inceput prima data era pentru ca aveam efectiv prea mult timp liber si simteam nevoia ca trebuie sa exprim tot felul de lucruri si sa apara de nicaieri tot felul de oameni care sa fie de acord cu mine si sa pornim o revolutie spirituala. Oarecum inca cred in ea. Diferenta o face ca poate atunci, d-asta scriam , ca sigur vom fi mai multi si vom instaura vreun fel de bun simt . Acum daca e sa se intample bine, daca nu , si mai bine, ca ma scapa de un efort in plus , de fapt, cel mai bine ar fi sa nu se intample. E ca visul ala dubios de totusi ai da o muie la colega aia urata, dar totusi te gandesti ca implica prea multe riscuri si poate daca indraznesti sa faci ulterior misto de ea, te da coarda in gat la altii si pierzi pe scara sociala de practic muia aia ai luat-o tu . Bine, cum de multe ori am mai precizat, ca sa scrii ai nevoie de un motiv, de ceva concret, nu e ca si cum ai zice .... coaie hai sa scriem ceva , dar de fapt n-ai nimic de zis. E ca si cum sa vrei sa vorbesti si sa nu ai nimic de zis. Urli, atragi atentia, dar nu exprimi nimic.
Eh motivul pentru care am decis eu sa ma apuc de scris , la ora asta, cand sunt obligat sa fac lucruri semnificativ mai utile decat sa imi pierd timpul pe blog sau pe internet sau pe orice altceva ce impiedica dezvoltarea si pregatirea mea spirituala este faptul ca am vazut un articol de cacat de la revista Lazar, un liceu de poponauti penali din Bucuresti. In articolul ala o duduie dinasta hipioata sustinea o miscare dubioasa care am simtit-o eu ca s-ar putea sa se intample si sa strice tot ce a mai ramas din sistemul educational care a mai ramas. Tipa asta, era foarte ofensata ca de ce trebuie ea sa invete njpe mii de poezii de Eminescu si ca de ce trebuie sa ii ascultam pe aia morti cand sunt milioane de poeti necunoscuti care cauta public unde sa-si desfasoare cacatul lor. Mi se pare ingrjorator. Mie cel putin, mi-e o frica reala de aceasta propunere daca e sa se transforme in fapte. E ca si cum ai aduce toti dobitocii de pe toate blogurile astea , capusele astea sugatoare de publicitate, trafic si advertising( mai multa publicitate) in realitate , sa indoctrineze alti prosti, mai prosti ca ei, pasibili sa fie la fel de prosti.
Am decis sa le postez un comentariu in stilul meu unic ca ulterior sa vad ca acel cacat trebuie sa primeasca aprobarea administratorului. S-au gandit si ei muistii, ca va zic eu, toata combinatia cu revistele astea ale scolilor si ale cacaturilor se presupune a fi un fel de dezvoltare interna a elevului . Gen toata lumea te felicita ca e ok sa mananci cacat in viata reala si ca e bine sa o faci de la o varsta foarte mica ca te obisnuiesti cu gustul si pe parcurs in viata ai o toleranta la cacat crescuta si o sa ajungi cineva. Asa, ce ziceam, daaa, de faptul ca treaba asta trece printr-un filtru . Se intampla din ce in ce mai des combinatia cu verificatul comentariilor . Pentru ca lumea vrea sa fie pe internet ce nu e in viata reala, respectiv, perfecta. Mi s-a mai intamplat sa mai postez comentarii dubioase pe tot felul de alte bloguri gasite la intamplare si sa postez comentarii doar ca sa ma cert cu oamenii gratuit fara sa am ceva cu ei sau ideile lor si cand am vazut de vreo 3-4 treaba cu aprobarea, am zis ca deja nu merita. Nu inteleg, de ce rahat mai ai o sectie de comentarii, daca nu lasi libera exprimare. Sau daca nu e libera exprimare, atunci zi in pula mea " Rubrica de sustinut exclusiv ideea rezultata din acest articol " nu comentarii.
Cel mai probabil dudia o sa-l stearga dupa vreo 2 aliniate . Si aici este motivul final pentru care dupa aproape un an, am ajuns sa scriu aici si sa-mi vars frustrarea si nervii. Pentru ca aici pot sa scriu liber, aici e spatiul meu, e refugiul, epicentrul , locul de bastina, cetatea, fortareata , axis mundi, nucleul , unde pot sa ma exprim liber fara sa fiu deranjat de nimeni. In aceasta lume vasta a internetului si a paginilor si a tuturor lucrurilor, ce ramane oarecum al meu, la care intradevar sunt unic administrator si nu cer permisiunea la ceva, ramane acest blog. Si e destul.
Eh motivul pentru care am decis eu sa ma apuc de scris , la ora asta, cand sunt obligat sa fac lucruri semnificativ mai utile decat sa imi pierd timpul pe blog sau pe internet sau pe orice altceva ce impiedica dezvoltarea si pregatirea mea spirituala este faptul ca am vazut un articol de cacat de la revista Lazar, un liceu de poponauti penali din Bucuresti. In articolul ala o duduie dinasta hipioata sustinea o miscare dubioasa care am simtit-o eu ca s-ar putea sa se intample si sa strice tot ce a mai ramas din sistemul educational care a mai ramas. Tipa asta, era foarte ofensata ca de ce trebuie ea sa invete njpe mii de poezii de Eminescu si ca de ce trebuie sa ii ascultam pe aia morti cand sunt milioane de poeti necunoscuti care cauta public unde sa-si desfasoare cacatul lor. Mi se pare ingrjorator. Mie cel putin, mi-e o frica reala de aceasta propunere daca e sa se transforme in fapte. E ca si cum ai aduce toti dobitocii de pe toate blogurile astea , capusele astea sugatoare de publicitate, trafic si advertising( mai multa publicitate) in realitate , sa indoctrineze alti prosti, mai prosti ca ei, pasibili sa fie la fel de prosti.
Am decis sa le postez un comentariu in stilul meu unic ca ulterior sa vad ca acel cacat trebuie sa primeasca aprobarea administratorului. S-au gandit si ei muistii, ca va zic eu, toata combinatia cu revistele astea ale scolilor si ale cacaturilor se presupune a fi un fel de dezvoltare interna a elevului . Gen toata lumea te felicita ca e ok sa mananci cacat in viata reala si ca e bine sa o faci de la o varsta foarte mica ca te obisnuiesti cu gustul si pe parcurs in viata ai o toleranta la cacat crescuta si o sa ajungi cineva. Asa, ce ziceam, daaa, de faptul ca treaba asta trece printr-un filtru . Se intampla din ce in ce mai des combinatia cu verificatul comentariilor . Pentru ca lumea vrea sa fie pe internet ce nu e in viata reala, respectiv, perfecta. Mi s-a mai intamplat sa mai postez comentarii dubioase pe tot felul de alte bloguri gasite la intamplare si sa postez comentarii doar ca sa ma cert cu oamenii gratuit fara sa am ceva cu ei sau ideile lor si cand am vazut de vreo 3-4 treaba cu aprobarea, am zis ca deja nu merita. Nu inteleg, de ce rahat mai ai o sectie de comentarii, daca nu lasi libera exprimare. Sau daca nu e libera exprimare, atunci zi in pula mea " Rubrica de sustinut exclusiv ideea rezultata din acest articol " nu comentarii.
Cel mai probabil dudia o sa-l stearga dupa vreo 2 aliniate . Si aici este motivul final pentru care dupa aproape un an, am ajuns sa scriu aici si sa-mi vars frustrarea si nervii. Pentru ca aici pot sa scriu liber, aici e spatiul meu, e refugiul, epicentrul , locul de bastina, cetatea, fortareata , axis mundi, nucleul , unde pot sa ma exprim liber fara sa fiu deranjat de nimeni. In aceasta lume vasta a internetului si a paginilor si a tuturor lucrurilor, ce ramane oarecum al meu, la care intradevar sunt unic administrator si nu cer permisiunea la ceva, ramane acest blog. Si e destul.
