Incerc sa urc inapoi din infern, oarecum trecand printr-un dubios purgatoriu spre succes sau fericire sau perfectiune cum i se mai zice. Cred ca idealul fiecaruia e sa atinga o asa zisa perfectiune fara sa stie ce sa faca cu ea ulterior sau sa o cunoasca intrinsec... e ca asa li s-a zis, ca fericirea reprezinta cuanta tuturor valorilor bune si ca prin ea putem defini bunastarea unui individ. Perfect de acord si adevarat , dar ce se intampla cand cineva refuza perfectiunea. Aceasta perfectiune reprezinta si responsabilitati. Desi cred in perfectiune, nu cred in perfectiunea absoluta ( pleonasm a?) , tocmai ca poate exista o perfectiune ... mai... potrivita sa zicem asa.
Si poate nu esti pregatit sa intri in perfectiune, poate de fapt asta e problema multor oameni, inclusiv a mea. Poate nu pot sa duc in spate perfectiunea. Ca un overworkcharge. Esti doar un oarecare , care se crede special. Tot ce ai de partea ta e vorba ca niciun fulg de zapada nu se considera responsabil de o avalansa.
Perfectiunea nu exista, in termeni pur teoretici, practic poti sa ti-o alegi, sa ti-o modelezi si intr-un final sa ajungi la ea. Nu intr-un regim permanent, mai degraba intr-un tranzitoriul, fix acea portiune cand treci dintr-o stare intr-alta, acolo se produce perfectiunea, e scurta, uneori nici macar nu e notabila , dar se petrece. E chintesenta individului de a se depasi si a face ceva. Pentru ca efortul e sa urci pe treapta urmatoare nu sa mergi pe ea. E ca un salt, care ai nevoie de timp si tactica sa il reusesti. In general as fi continuat , dar am uitat ideea fundamentala... nici nu e de mirare, asta e un draft de acum 3 luni ... normal ca plm nu mai stiu ce idee as fi putut sa am ...
Si poate nu esti pregatit sa intri in perfectiune, poate de fapt asta e problema multor oameni, inclusiv a mea. Poate nu pot sa duc in spate perfectiunea. Ca un overworkcharge. Esti doar un oarecare , care se crede special. Tot ce ai de partea ta e vorba ca niciun fulg de zapada nu se considera responsabil de o avalansa.
Perfectiunea nu exista, in termeni pur teoretici, practic poti sa ti-o alegi, sa ti-o modelezi si intr-un final sa ajungi la ea. Nu intr-un regim permanent, mai degraba intr-un tranzitoriul, fix acea portiune cand treci dintr-o stare intr-alta, acolo se produce perfectiunea, e scurta, uneori nici macar nu e notabila , dar se petrece. E chintesenta individului de a se depasi si a face ceva. Pentru ca efortul e sa urci pe treapta urmatoare nu sa mergi pe ea. E ca un salt, care ai nevoie de timp si tactica sa il reusesti. In general as fi continuat , dar am uitat ideea fundamentala... nici nu e de mirare, asta e un draft de acum 3 luni ... normal ca plm nu mai stiu ce idee as fi putut sa am ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu