Am constatat ca de la o perioada incoace, sunt foarte antisocial. Si culmea, lumea chiar incearca sa discute cu mine. Doar ca... nu stiu, ma simt sictirit de oameni in general si mi-e lene sa comunic. Cre'ca asta e de fapt problema. Poate imi e prea lene sa discut cu oameni si sa dezvolt idei diferite cu ei. Sau poate pur si simplu asta sunt, antisocial. Totusi mizez, pe prima.
Am un temperament dubios , fiind iritat aproape cam din orice cacat. Sau frica asta de a discuta cu cineva pe larg, de a discuta idei. Idei.... imi place sa discut singur aceste chestii. Sa va zic de ce. In primul rand, sunt genul de om cu niste idei destul de nebune, in adevaratul sens al cuvantului, nu extravagante. De obicei aceste idei trebuie sa le cenzurez, musamalizez , ceea ce nu e chiar asa rau, denota faptul ca ma plasez intr-o lume oarecum normala. Ma sperii cel mai mult cand ma folosesc de ideile astea sa ma indepartez de alte persoane , iar din contra... ele ma gasesc fascinant. Atunci incep discutiile cu mine. Oare alunec usor intr-o zona obscura a personalitatii mele, oare ajung un proscris? Nu pot spune, nu pot discuta cu altcineva chestiile astea, nu pot cere un sfat din exterior, mi-ar altera judecata cel mai probabil.
Cert e ca multa lume dubioasa incearca sa ma adauge la cercul lor. Sunt genul de om neutru care nu imi place sa ma asociez cu tot felul de adunari, organizatii, persoane cu interese comune. Mi se pare tampit acest lucru. Daca avem ceva in comun... de ce sa stam impreuna? Sa perfectionam chestia aia? Sa ne simtim speciali ca suntem o mana de oameni care avem cateva principii la fel?
Sunt un om rau. Ii reneg pe astia care sunt mai ciudati ca mine, ba uneori fac si misto de ei, eu insumi fiind ciudat pentru cineva, fara a mi se spune, totusi ,nu am avut nicio critica pana acum. Sau poate e doar parerea mea. Ma simt prost sa ii evit si sa le distrug lumea spunandu-le ca nu sunt interesat in socializat cu ei , uneori ma rezum la tacere si la evitarea contactului cu ei.
Si asa, lumea isi continua mersul. Am simtit nevoia sa trec in registru aceasta recenzie.
Am un temperament dubios , fiind iritat aproape cam din orice cacat. Sau frica asta de a discuta cu cineva pe larg, de a discuta idei. Idei.... imi place sa discut singur aceste chestii. Sa va zic de ce. In primul rand, sunt genul de om cu niste idei destul de nebune, in adevaratul sens al cuvantului, nu extravagante. De obicei aceste idei trebuie sa le cenzurez, musamalizez , ceea ce nu e chiar asa rau, denota faptul ca ma plasez intr-o lume oarecum normala. Ma sperii cel mai mult cand ma folosesc de ideile astea sa ma indepartez de alte persoane , iar din contra... ele ma gasesc fascinant. Atunci incep discutiile cu mine. Oare alunec usor intr-o zona obscura a personalitatii mele, oare ajung un proscris? Nu pot spune, nu pot discuta cu altcineva chestiile astea, nu pot cere un sfat din exterior, mi-ar altera judecata cel mai probabil.
Cert e ca multa lume dubioasa incearca sa ma adauge la cercul lor. Sunt genul de om neutru care nu imi place sa ma asociez cu tot felul de adunari, organizatii, persoane cu interese comune. Mi se pare tampit acest lucru. Daca avem ceva in comun... de ce sa stam impreuna? Sa perfectionam chestia aia? Sa ne simtim speciali ca suntem o mana de oameni care avem cateva principii la fel?
Sunt un om rau. Ii reneg pe astia care sunt mai ciudati ca mine, ba uneori fac si misto de ei, eu insumi fiind ciudat pentru cineva, fara a mi se spune, totusi ,nu am avut nicio critica pana acum. Sau poate e doar parerea mea. Ma simt prost sa ii evit si sa le distrug lumea spunandu-le ca nu sunt interesat in socializat cu ei , uneori ma rezum la tacere si la evitarea contactului cu ei.
Si asa, lumea isi continua mersul. Am simtit nevoia sa trec in registru aceasta recenzie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu