Am vrut sa scriu de ceva vreme, dar nu prea am avut timp. Mint, am avut timp si inca cat timp. Sa decid, sa invart idei despre mna, pula mea, nu mai are rost. Sunt asa cum sunt si aia e. Ideea e ca am venit aici sa scriu despre cam ce fac acum. Da, eu consider acest blog oarecum , o interfata a lumii care e afara si care inauntrul meu.
Lucrurile mi-au mers, oarecum naspa. Am stricat o prietenie , care constat ca aveam nevoie de ea , dar totodata e mai bine fara. Face parte din aroganta mea sa risc anumite chestii care le am deja si sa-mi fie prea sila sa le recastig. Sila vine in functie de lucru sau de persoana. Sa fie clar, nu fac o dedicatie, ma rog, o fac, dar subtil , nu stie ca am un blog ,nu-i pasa, cum nici mie-mi pasa cam ce chiloti are in sertar. Cumva imi reiau rolul de amfitrion al dezordinii ordonate si a lucrurilor de cacat care implica ceva frumos ulterior. Dar mna , toti suntem niste genii neintelese de aceasta lume naspa si tot ce incercam sa facem e aparent egal cu zero.
Dupa treaba asta, ma zbat sa nu-mi petrec 3 luni de vacanta in exil, la tara. Nu e ca nu-mi place la tara, dar e vorba ca nu cunosc pe nimeni, iar de mine m-am cam saturat . Tehnologie nu exista, nu sunt destul de inteligent incat sa-mi fac propria statie radio sau un calculator pe baza de uraniu saracit ca sa-mi tina loc de distractie, iar carti eu nu citesc.
La fel, mi se tot aduc critici. Ca sunt prea asa, ca nu stiu ce ca nu stiu ce. Lumea se plange de cam orice fac eu. Ba ca sunt prea arogant, ba ca sunt prea neincrezator, ba ca sunt prea prost, ba ca sunt prea complex, ba ca sunt prea sentimental, ba ca sunt prea rece. Nimeni nu stie ce vrea de la mine. Eu la moment stiu ca vreau niste bani in buzunar si o sticloanta de vin sa o beau singurel in colt ca un tractorist, experimentand un feeling de cum e sa fii nefolositor lumii.
Sunt nervos, vesel, increzator, demoralizat. Imi merge bine. Oricum mai bine decat in alte dati.
Lucrurile mi-au mers, oarecum naspa. Am stricat o prietenie , care constat ca aveam nevoie de ea , dar totodata e mai bine fara. Face parte din aroganta mea sa risc anumite chestii care le am deja si sa-mi fie prea sila sa le recastig. Sila vine in functie de lucru sau de persoana. Sa fie clar, nu fac o dedicatie, ma rog, o fac, dar subtil , nu stie ca am un blog ,nu-i pasa, cum nici mie-mi pasa cam ce chiloti are in sertar. Cumva imi reiau rolul de amfitrion al dezordinii ordonate si a lucrurilor de cacat care implica ceva frumos ulterior. Dar mna , toti suntem niste genii neintelese de aceasta lume naspa si tot ce incercam sa facem e aparent egal cu zero.
Dupa treaba asta, ma zbat sa nu-mi petrec 3 luni de vacanta in exil, la tara. Nu e ca nu-mi place la tara, dar e vorba ca nu cunosc pe nimeni, iar de mine m-am cam saturat . Tehnologie nu exista, nu sunt destul de inteligent incat sa-mi fac propria statie radio sau un calculator pe baza de uraniu saracit ca sa-mi tina loc de distractie, iar carti eu nu citesc.
La fel, mi se tot aduc critici. Ca sunt prea asa, ca nu stiu ce ca nu stiu ce. Lumea se plange de cam orice fac eu. Ba ca sunt prea arogant, ba ca sunt prea neincrezator, ba ca sunt prea prost, ba ca sunt prea complex, ba ca sunt prea sentimental, ba ca sunt prea rece. Nimeni nu stie ce vrea de la mine. Eu la moment stiu ca vreau niste bani in buzunar si o sticloanta de vin sa o beau singurel in colt ca un tractorist, experimentand un feeling de cum e sa fii nefolositor lumii.
Sunt nervos, vesel, increzator, demoralizat. Imi merge bine. Oricum mai bine decat in alte dati.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu