N-am fost cel mai bun la literatura, desi am o capacitate de a imi imagina tot felul de lucruri, am probleme sa le transpun pe ceva palpabil, sau ma rog, gen ca un dispozitiv input/ output, lipseste output-ul. In fine, nu despre asta e vorba. Am fost oarecum placut surprins ca persoane dubioase care le vedeam ocazional pe holurile liceului au bloguri, probabil cu experiente personale combinate cu ceva imaginatie, cam ce fac eu aici, doar ca ma rog, eu le separ.
Am vazut chestiile astea pe facebook. Desi nu mi-e rusine cu blogul asta, din contra, inclin sa cred ca ar avea un succes fenomenal, in ciuda faptului ca s-ar schimba parerea radical despre mine ca lumea ar fi gen " mama cuaie nu credeam ca poti sa fii asa profund si spiritual intr-o maniera cool" nu as face o asemenea publicitate, din simplul motiv ca e un lucru sensibil pe care nu as vrea sa-l impart cu oricine, desi nu as fi deranjat daca cineva l-ar gasi . Cam ca o pereche de chiloti uitata de vreouna . Nu as arata-o oricui, dar nu m-ar deranja daca cineva ar gasi-o sub pat si ar intreba ce e. Bine, e evident ce e , ma refer la detalii colaterale gen provenienta, data de expirare, etc.
Sincer nu stiu de ce am venit aici in primul rand. Ma relaxam cu niste "Led Zeppelin - In my time of dying" dar meh, am vazut blogul tipei, am citit despre ce e vorba oarecum si am zis, fuck it, i can do it better. Mda, sunt atat de retardat incat sa-mi creez scenarii in propria minte si sa-mi inving propria constiinta prin a face ceva mai bun decat altcineva care oricum nu va vedea sau va participa direct la ce fac eu. E ca si cum sa vezi un copac pe strada si sa stai langa el si sa zici ca poti sa fii mai copac ca el si sa stai ca un copac. Dar ma rog, asa imi pierd 15 minute din viata. Asta ca sa nu mai zic ca am un ceva de scris la chimie, eu nici macar nu stiu chimie. Si sa zic ca am si buza inferioara muscata in mod tiran de inger. Da ma, v-am mai zis-o pe aia cu ingerul, ca exista si ca inca cred in existenta ei. Pardon, lui, vorbeam de inger.
Cred in frumos, cred in transcendenta, in perfectiune, in multe idealuri pe care multa lume dintre care si eu probabil nu le voi atinge cu adevarat vreodata. E vorba de iluzie. Sa-ti simulezi ideea de perfectiune , de absolut si nu vorbesc de vodca aici , ci de idealuri in viata. In clipa de fata nu stiu ce scriu sau despre ce scriu, real vorbind nu stiu despre ce scriu aici de cam 2 ani jumate . Nu stiu ce urmaresc, poate simt nevoia sa scriu si atat, fara sa vreau ceva la schimb sau sa urmaresc ceva. Din punctul meu de vedere mi se pare cel mai sincer mod de a scrie. E ca un talent neslefuit. Ca un om care are talent muzical desi toata viata lui a cantat de singuratate in baie. Astea mi se par talentele reale, nu sa ai 6 ani de scoli pe domeniu, pentru ca aici intra in rol experienta, eu vorbesc de chintesenta harului. Si totusi... despre ce vorbeam? Nu stiu, nu pot sa-mi dau seama. Si totusi... de ce am scris? Nu stiu, nu pot sa-mi dau seama. E cazul sa ma retrag umil si sa scriu despre chimie si chestii care o sa ma ajute sa trec facultatea. Checked-out
Am vazut chestiile astea pe facebook. Desi nu mi-e rusine cu blogul asta, din contra, inclin sa cred ca ar avea un succes fenomenal, in ciuda faptului ca s-ar schimba parerea radical despre mine ca lumea ar fi gen " mama cuaie nu credeam ca poti sa fii asa profund si spiritual intr-o maniera cool" nu as face o asemenea publicitate, din simplul motiv ca e un lucru sensibil pe care nu as vrea sa-l impart cu oricine, desi nu as fi deranjat daca cineva l-ar gasi . Cam ca o pereche de chiloti uitata de vreouna . Nu as arata-o oricui, dar nu m-ar deranja daca cineva ar gasi-o sub pat si ar intreba ce e. Bine, e evident ce e , ma refer la detalii colaterale gen provenienta, data de expirare, etc.
Sincer nu stiu de ce am venit aici in primul rand. Ma relaxam cu niste "Led Zeppelin - In my time of dying" dar meh, am vazut blogul tipei, am citit despre ce e vorba oarecum si am zis, fuck it, i can do it better. Mda, sunt atat de retardat incat sa-mi creez scenarii in propria minte si sa-mi inving propria constiinta prin a face ceva mai bun decat altcineva care oricum nu va vedea sau va participa direct la ce fac eu. E ca si cum sa vezi un copac pe strada si sa stai langa el si sa zici ca poti sa fii mai copac ca el si sa stai ca un copac. Dar ma rog, asa imi pierd 15 minute din viata. Asta ca sa nu mai zic ca am un ceva de scris la chimie, eu nici macar nu stiu chimie. Si sa zic ca am si buza inferioara muscata in mod tiran de inger. Da ma, v-am mai zis-o pe aia cu ingerul, ca exista si ca inca cred in existenta ei. Pardon, lui, vorbeam de inger.
Cred in frumos, cred in transcendenta, in perfectiune, in multe idealuri pe care multa lume dintre care si eu probabil nu le voi atinge cu adevarat vreodata. E vorba de iluzie. Sa-ti simulezi ideea de perfectiune , de absolut si nu vorbesc de vodca aici , ci de idealuri in viata. In clipa de fata nu stiu ce scriu sau despre ce scriu, real vorbind nu stiu despre ce scriu aici de cam 2 ani jumate . Nu stiu ce urmaresc, poate simt nevoia sa scriu si atat, fara sa vreau ceva la schimb sau sa urmaresc ceva. Din punctul meu de vedere mi se pare cel mai sincer mod de a scrie. E ca un talent neslefuit. Ca un om care are talent muzical desi toata viata lui a cantat de singuratate in baie. Astea mi se par talentele reale, nu sa ai 6 ani de scoli pe domeniu, pentru ca aici intra in rol experienta, eu vorbesc de chintesenta harului. Si totusi... despre ce vorbeam? Nu stiu, nu pot sa-mi dau seama. Si totusi... de ce am scris? Nu stiu, nu pot sa-mi dau seama. E cazul sa ma retrag umil si sa scriu despre chimie si chestii care o sa ma ajute sa trec facultatea. Checked-out
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu