Nu am scris partea a2a pentru a creea un episod pe tema asta, doar ca imi era prea lene si mi se parea prea monoton sa... editez si sa scriu cu caps-lock UPDATE, la postul anterior. Am venit aici ... tot cu acelasi sictir de viata si plictiseala. Viata e o voma la moment acum pentru mine. Nu , nu fac o aluzie fina legata de faptul ca fiind voma trebuie scuipata rezultand la ceva ganduri sinucigase, nu. Sunt mai masochist de fel. Imi place sa vad cat de mult pot incasa de la viata... ducandu-mi limitele de dezamagire si scarba sociala la extrem, de parca eram vreodata altfel. Mereu am fost nemultumit... nefericit, talent prea mare la ceva n-am , m-am saturat sa tot astept mpula mea, acel rahat care vine si trebuie sa ma salveze intr-un fel sau altul. Si nu, nu am stat si am asteptat mereu, am luptat uneori si nu, nu ma luati cu pisatul ca trebuie sa lupti mereu... pentru ca e fals, stim cu toti. Fiind o fire vesela si programatoare de scandal si mistouri , intotdeauna mi s-a parut hazliu sau misto , tristetea, melancolia, linistea.
Am zis ca o sa fac poze. Din vaste si varii motive nu am facut asta caci imi bag pula in telefon, literar vorbind. Cum am zis, trec din nou printr-o o perioada de a descoperi eul din mine si remarc cu un oarecare amar... ca lucrurile nu merg cum vreau eu. Adica cam pula mea... traiesc in minciuna, deasemenea , literar. Adica, da vad soarele(acum verde), dar ma rog, cam tot universul psihologic si superior al unui individ .... la mine e, la pamant... hai sa nu dramatizam... e sub pamant. Traiesc dezamagire dupa dezamagire... am inceput sa devin irascibil si deja intru intr-o depresie. Nu am chef de nimeni si de nimic, ascund in spatele zambetului fals care e defapt o proiectie a ceea ce cica eram... dezamagire... multa dezamagire. Chiar am avut un gand dubios de a trece pe la farmacie sa-mi iau ... anti-depresive? In fine, ar fi insemnat trisat si ar denota o persoana slaba. Ma rog , asta si sunt dar nu stiu, nu trebuie sa ajung cu mana tremurand sa iau pastile cu bere.
O duc foarte bine defapt. Tocmai mi s-a oferit un cadou. Probabil o sa va intrebati ce e. Nu o sa va tin in suspans. Mda, 2 cutii goale de pizza care trebuie duse la gunoi . Am mintit, nu o duc bine deloc. Mi-a plecat cheful de viata... probabil e de la depresie... n-am avut niciodata o asa ceva, in schimb pentru toate exista un inceput si ramane de vazut. Sunt plictisit, trist, nervos ,suparat, irascibil, dezamagit, agresiv.
Cam atat. Defapt nu, mai e. Dar voi zice cu alta ocazie.
Am zis ca o sa fac poze. Din vaste si varii motive nu am facut asta caci imi bag pula in telefon, literar vorbind. Cum am zis, trec din nou printr-o o perioada de a descoperi eul din mine si remarc cu un oarecare amar... ca lucrurile nu merg cum vreau eu. Adica cam pula mea... traiesc in minciuna, deasemenea , literar. Adica, da vad soarele(acum verde), dar ma rog, cam tot universul psihologic si superior al unui individ .... la mine e, la pamant... hai sa nu dramatizam... e sub pamant. Traiesc dezamagire dupa dezamagire... am inceput sa devin irascibil si deja intru intr-o depresie. Nu am chef de nimeni si de nimic, ascund in spatele zambetului fals care e defapt o proiectie a ceea ce cica eram... dezamagire... multa dezamagire. Chiar am avut un gand dubios de a trece pe la farmacie sa-mi iau ... anti-depresive? In fine, ar fi insemnat trisat si ar denota o persoana slaba. Ma rog , asta si sunt dar nu stiu, nu trebuie sa ajung cu mana tremurand sa iau pastile cu bere.
O duc foarte bine defapt. Tocmai mi s-a oferit un cadou. Probabil o sa va intrebati ce e. Nu o sa va tin in suspans. Mda, 2 cutii goale de pizza care trebuie duse la gunoi . Am mintit, nu o duc bine deloc. Mi-a plecat cheful de viata... probabil e de la depresie... n-am avut niciodata o asa ceva, in schimb pentru toate exista un inceput si ramane de vazut. Sunt plictisit, trist, nervos ,suparat, irascibil, dezamagit, agresiv.
Cam atat. Defapt nu, mai e. Dar voi zice cu alta ocazie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu